UE adoptă o nouă lege anticorupție cu definiții și sancțiuni unitare la nivel european

Consiliul Uniunii Europene a adoptat forma finală a unei noi directive care introduce definiții armonizate pentru infracțiunile de corupție și stabilește un nivel comun al sancțiunilor în toate statele membre. Actul normativ urmărește consolidarea combaterii corupției atât în sectorul public, cât și în cel privat, prin măsuri de prevenire și prin întărirea capacității de investigare și urmărire penală.

Noua directivă va înlocui două instrumente legislative existente, respectiv legislația din 2003 privind corupția în sectorul privat și Convenția din 1997 referitoare la corupția care implică funcționari ai Uniunii Europene și ai statelor membre.

Textul introduce definiții comune pentru principalele infracțiuni de corupție, inclusiv luarea și darea de mită în sectorul public și privat, delapidarea, traficul de influență, obstrucționarea justiției, îmbogățirea rezultată din fapte de corupție, disimularea acestora și alte încălcări grave legate de exercitarea ilegală a funcției publice.

În ceea ce privește sancțiunile, statele membre vor trebui să prevadă pedepse minime armonizate, pentru a evita stabilirea unor limite maxime prea reduse. În funcție de gravitatea faptelor, pedepsele cu închisoarea pot varia între trei și cinci ani. În cazul companiilor, sancțiunile pot include amenzi cuprinse între 3% și 5% din cifra de afaceri globală sau între 24 și 40 de milioane de euro.

Directiva impune, de asemenea, obligația statelor membre de a institui organisme specializate pentru prevenirea corupției și pentru creșterea gradului de conștientizare publică, cu scopul de a promova o cultură a integrității.

Noile reguli aliniază cadrul european la standardele internaționale, în special la Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției, care reprezintă principalul instrument juridic global în acest domeniu.

Directiva va intra în vigoare la 20 de zile de la publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Statele membre vor avea la dispoziție 24 de luni pentru transpunerea în legislația națională, cu un termen extins de 36 de luni pentru prevederile referitoare la evaluarea riscurilor și strategiile naționale.