Cum poate un stat să iasă din Uniunea Europeană și ce presupune procesul de retragere

Ieșirea unui stat din Uniunea Europeană este un proces prevăzut în tratatele europene și reglementat prin articolul 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Acest articol stabilește procedura prin care un stat membru poate decide în mod unilateral să părăsească Uniunea.

Procesul începe atunci când statul respectiv notifică oficial Consiliul European cu privire la intenția sa de retragere. Decizia este luată la nivel național, în conformitate cu procedurile constituționale ale statului respectiv, care pot include votul parlamentului sau organizarea unui referendum.

După transmiterea notificării, Uniunea Europeană și statul care dorește să se retragă încep negocieri pentru stabilirea condițiilor ieșirii. Aceste negocieri sunt coordonate de Comisia Europeană, iar acordul final trebuie aprobat de statele membre ale UE și de Parlamentul European.

Acordul de retragere stabilește modul în care sunt reglementate aspecte precum drepturile cetățenilor, obligațiile financiare ale statului care se retrage, regimul frontierelor, cooperarea economică și alte relații dintre Uniune și statul respectiv.

Tratatele europene prevăd un termen de doi ani pentru finalizarea negocierilor. Dacă în această perioadă nu se ajunge la un acord, legislația Uniunii încetează să se aplice statului respectiv la expirarea termenului, cu excepția cazului în care toate statele membre decid în unanimitate prelungirea negocierilor.

După ieșirea din Uniunea Europeană, statul respectiv devine o țară terță în raport cu UE. Relațiile economice și comerciale pot continua în baza unor acorduri bilaterale sau multilaterale negociate ulterior.

Primul și până în prezent singurul stat care a părăsit Uniunea Europeană este Regatul Unit. Procesul a început în 2017, după referendumul din 2016, iar retragerea a devenit efectivă la 31 ianuarie 2020.

Cazul Regatului Unit a demonstrat complexitatea procesului de retragere, deoarece ieșirea din Uniunea Europeană implică renegocierea unui număr mare de acorduri economice, comerciale și juridice care au fost stabilite pe parcursul apartenenței la UE.

Articolul 50 oferă totuși și posibilitatea revenirii asupra deciziei de retragere, atât timp cât procesul nu a fost finalizat. Un stat care a părăsit Uniunea poate solicita ulterior aderarea din nou, însă va trebui să urmeze procedura standard de aderare prevăzută pentru orice stat candidat.