Decizia de a elimina gratuitatea parcării pentru mașinile electrice din centrul Bucureștiului, anunțată de Ciprian Ciucu, nu este doar discutabilă. Este greșită strategic și arată o confuzie serioasă între două politici publice care nu au voie să fie amestecate: mobilitatea urbană și tranziția energetică.
Precizare necesară: conduc o mașină electrică, dar nu locuiesc în București. Nu parchez în centrul Capitalei și nu sunt beneficiar direct al acestor facilități. Tocmai de aceea, poziția mea nu ține de interes personal, ci de logică de politici publice.
Argumentul principal invocat – haosul din sistemul de parcări – este real. Dar concluzia este greșită. Dacă ai 90.000 de gratuități pentru 45.000 de locuri, problema nu sunt mașinile electrice. Problema este că sistemul este prost gândit. Să elimini diferențierea între vehicule poluante și nepoluante nu repară nimic. Doar uniformizează greșeala.
Aici apare ruptura de logică: parcarea este un instrument de control al traficului, în timp ce facilitățile pentru electrice sunt un instrument de reducere a poluării. Sunt politici diferite, cu obiective diferite. A le trata identic înseamnă să ratezi ambele obiective.
Mașinile electrice nu rezolvă traficul. Nimeni serios nu susține asta. Dar reduc poluarea locală, iar într-un oraș sufocat de noxe, asta ar trebui să fie o prioritate absolută, nu un detaliu ignorat. Diferența dintre un motor termic și unul electric nu este ideologică, este chimică. Ține de aerul pe care îl respirăm, nu de preferințe.
Toate orașele care contează în Europa au înțeles asta și au mers în direcția opusă: penalizează vehiculele poluante și încurajează tranziția către cele nepoluante. Bucureștiul pare că face exact invers, și o face într-un moment în care nici măcar nu a construit alternative solide.
Argumentul „echității sociale” este folosit convenabil, dar superficial. Da, electricele sunt încă mai scumpe. Dar orice tehnologie nouă începe așa. Dacă elimini stimulentele în faza de adopție, nu faci sistemul mai echitabil. Îl blochezi în trecut.
Mai grav, se ignoră problema reală: numărul total de mașini. Dacă mâine toate mașinile din centru ar deveni electrice, orașul ar fi la fel de blocat. Asta arată clar că măsura nu atinge cauza, ci doar schimbă decorul.
Invocarea veniturilor din parcare este, de asemenea, discutabilă. Politicile urbane nu sunt doar despre încasări, ci despre direcție. Dacă tratezi la fel o mașină care poluează și una care nu poluează local, mesajul este simplu: nu contează ce conduci. Este exact opusul a ceea ce ar trebui să transmită o administrație care pretinde că gândește pe termen lung.
În realitate, această decizie nu rezolvă nimic fundamental. Nu reduce traficul, nu repară sistemul de parcări și nu ajută orașul să respire mai bine. În schimb, descurajează o tranziție care oricum merge greu și transmite un semnal greșit într-un moment critic.
Dacă vrei ordine în oraș, redu numărul de mașini, reglează inteligent parcarea și investește în alternative reale. Dar nu anula diferența dintre poluant și nepoluant. Pentru că asta nu este echitate. Este regres.
Be the first to comment