Autoritățile locale din Uniunea Europeană trebuie să facă mai mult pentru a-i determina pe navetiști să renunțe la autoturismul personal în favoarea unor forme de transport durabile, arată un raport special publicat marți de Curtea de Conturi Europeană. Deși UE a investit masiv în mobilitatea urbană și a introdus, din 2024, obligația ca 431 de orașe să adopte planuri de mobilitate urbană durabilă, rezultatele sunt inegale, iar impactul asupra fluxurilor reale de navetă rămâne limitat.
Cea mai mare parte a populației Uniunii trăiește în zone urbane, care concentrează locuri de muncă și activitate economică, dar generează și trafic intens, poluare și pierderi de timp. În acest context, UE a alocat aproximativ 60 de miliarde de euro în perioada 2014–2027 pentru a sprijini alternative la utilizarea mașinii personale, precum trenurile regionale, extinderea rețelelor de tramvai, pistele de biciclete între suburbii și centrele metropolitane sau centrele multimodale de transport. Cu toate acestea, auditorii europeni avertizează că planurile de mobilitate urbană durabilă nu răspund întotdeauna nevoilor reale ale navetiștilor.
Potrivit raportului, multe dintre aceste planuri se concentrează pe facilitarea accesului la transportul public, dar acordă mai puțină atenție măsurilor de descurajare a utilizării autoturismelor, cum ar fi restricționarea accesului în anumite zone urbane sau stimulentele financiare pentru reducerea deplasărilor cu mașina. În plus, planurile analizate se opresc adesea la limitele administrative ale orașelor, fără a ține cont de fluxurile de navetă din zonele periurbane, unde dependența de autoturism este cea mai ridicată.
„Mulți cetățeni ai UE folosesc zilnic mașina în zonele urbane, adesea pentru că nu există alternative atractive”, a declarat Carlo Alberto Manfredi Selvaggi, membru al Curții de Conturi Europene. Acesta a subliniat că, deși politica europeană în domeniu a fost consolidată, eforturile la nivel local sunt decisive pentru reducerea ambuteiajelor, îmbunătățirea calității aerului și creșterea calității vieții.
Auditorii atrag atenția și asupra faptului că legislația europeană nu obligă statele membre să se asigure că planurile de mobilitate urbană respectă pe deplin orientările UE. De exemplu, corelarea mobilității cu amenajarea teritoriului, esențială pentru reducerea nevoii de deplasare cu mașina, este adesea insuficient abordată. În plus, multe planuri nu indică clar sursele de finanțare pentru investițiile propuse, ceea ce ridică semne de întrebare privind implementarea lor efectivă.
Analiza realizată în șase mari zone urbane – Budapesta, Katowice, Lisabona, Praga, Sevilla și Lille – arată că, în majoritatea cazurilor, autoturismul rămâne cel mai rapid mijloc de deplasare pentru navetiști, chiar și în orele de vârf. Un audit anterior, din 2020, ajunsese la concluzii similare, iar situația s-a schimbat doar marginal între timp.
Deși majoritatea proiectelor finanțate din fonduri europene, precum linii de metrou, tramvai sau centre multimodale, au fost realizate conform obiectivelor, ele nu au îmbunătățit întotdeauna semnificativ viața navetiștilor. Curtea oferă exemple concrete de investiții slab utilizate, precum parcări de tip „park-and-ride” cu grad redus de ocupare sau piste de biciclete care se opresc la limita orașului, din cauza lipsei de coordonare între autoritățile învecinate.
Raportul subliniază că progresul există, dar fără măsuri coerente și asumate la nivel local, obiectivele de mediu și de mobilitate ale Uniunii Europene vor rămâne dificil de atins. Auditorii concluzionează că planurile de mobilitate urbană durabilă pot deveni instrumente eficiente doar dacă sunt adaptate fluxurilor reale de navetă, susținute financiar și integrate în mod real în politicile de dezvoltare urbană.
Be the first to comment