Generația Z nu respinge biroul dar vrea ca acesta să devină un loc pentru învățare și conexiuni reale

Doar 1% dintre tinerii din Generația Z din România consideră munca exclusiv de la distanță un factor motivațional real, arată o analiză Colliers. Pentru această generație, biroul ar trebui să devină un spațiu pentru dezvoltare personală, conexiuni autentice și un sentiment de apartenență.

Născuți între 1997 și 2012, tinerii din Generația Z intră pe piața muncii cu priorități diferite față de generațiile anterioare. Conform unui studiu realizat de Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, 67% dintre acești tineri pun pe primul loc echilibrul viață personală–viață profesională, iar 66% își doresc un venit corect. Flexibilitatea nu mai este un beneficiu, ci o condiție esențială, însă tinerii își doresc interacțiuni reale, recunoaștere bazată pe merit și un cadru profesional predictibil.

„Generația Z este un aliat important al biroului modern. Nu fuge de muncă, dar își dorește ca aceasta să aibă sens și să aducă valoare. Nu provoacă regulile doar de dragul schimbării, ci pentru că vrea să le îmbunătățească”, a declarat George Didoiu, director Tenant Services Office 360 în cadrul Colliers România.

Sondaje similare realizate în alte state, inclusiv de Gallup, arată că doar 23% dintre tinerii europeni preferă munca exclusiv de la distanță, cel mai mic procent dintre toate grupele de vârstă. Specialiștii explică acest comportament prin dorința de apartenență, lipsa de interacțiune umană și nevoia de sprijin direct în primele etape ale carierei.

Consultanții Colliers încurajează organizațiile să regândească biroul ca pe un catalizator pentru creștere, învățare continuă și conexiuni umane autentice. Cultura organizațională și calitatea leadershipului devin priorități mai mari decât designul spațiului. În acest context, Generația Z ajută, de fapt, biroul să evolueze – dintr-un loc de muncă, într-un spațiu de sens.

Potrivit datelor INS și Eurostat, rata de activitate economică pentru tinerii de 25–29 de ani din România este de 77%, sub media UE de 84% și a doua cea mai mică valoare din Uniune. Această realitate evidențiază nevoia unor politici publice care să susțină atât integrarea în educație, cât și în piața muncii.